joi, 30 iunie 2016

ASEDIUL ROMEI (1527)


Roma a fost jefuită cumplit de trupele Sfântului Imperiu German, în 1527. Când acestea, compuse mai ales din mercenari și soldați de strânsură, au reușit să pătrundă în oraș, au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul și ale comandanților și s-au îndreptat direct spre colina Vaticanului, dornici să prade imensele comori ale papalității și să-l ucidă pe papa Clement al VII-lea, pe care-l considerau Antichristul însuși. Faimoasa Gardă Elvețiană a refuzat însă să le permită accesul în Vatican și a luat poziție de luptă, pe treptele basilicii San Pietro, opunându-se unei forțe de câteva ori mai mare, compusă din circa 20.000 de soldați însetați de sânge și prăzi. După luptele date anterior la asediul orasului, rămăseseră mai puțin de 200 de membri ai Gărzii, dar ei au luptat cu un curaj remarcabil, încercând să câștige timp, pentru ca papa Clement să poată fugi, prin pasajul Borgo în castelul Sant Angelo. Suveranul Pontif a reușit să scape, dar dintre credincioșii săi elvețieni doar 42 au rămas în viață, toti răniti mai mult sau mai puțin grav.
Acest sacrificiu a rămas un exemplu istoric de vitejie și credință. Vaticanul are și astăzi, în secolul 21 tot o Gardă de elvețieni catolici.
 Pasajul Borgo  ce unește Vaticanul de Castelul Sant Angelo. Se află prin partea de sus a zidurilor



TERMOPILE




In anul 480 e.A o mică armată de spartani s-au opus puhoiului persan invadator, în trecătoarea Termopile (Porțile Fierbinți) din Grecia. Cei 300 de soldati ai lui Leonidas nu au fost însă singuri la început, pentru că alături de ei au mai luptat și ostași din alte orase grecesti, astfel că în total vreo 6000 de greci s-au opus într-adevar, armatei uriașe a regelui persan Xerxes. In cele din urmă, însă, ceilalți greci, înțelegand că orice încercare de a opri tăvălugul persan este sortită eșecului, s-au retras. Spartanii, însă, credincioși convingerilor lor, au rămas și timp de trei zile s-au bătut ca nite lei, ținându-i în loc pe persani. Ei n-au putut fi înfrânți decât prin trădare, în momentul când trădătorul Efialtes a arătat lui Xerxes o potecă, prin munți, ce ducea în spatele armatei lui Leonidas. Una dintre cele mai frumoase legende referitoare la aceasta batalie epică, este cea în care un trimis persan le-a spus spartanilor, încercand să-i intimideze: „Predați-vă, suntem atât de mulți încât săgețile noastre ar putea întuneca Soarele!” „Perfect, i-a raspuns Leonidas, ne vom bate la umbră”.
Spartanii au dat dovadă de o jertfire până la moarte, exemplară pentru istorie.
 

GARDA MOARE DAR NU SE PREDĂ




Aceste cuvinte memorabile ar fi aparținut, potrivit tradiției, generalului Cambronne, șeful Gărzii lui Napoleon Bonaparte, și ar fi fost rostite în timpul bătăliei de la Waterloo, când francezilor, înconjurați, li s-a cerut să capituleze. Dar expresia a rămas, ca simbol al luptei eroice, până la moarte a francezilor din Gardă, care au reușit să-l salveze pe împărat scoțându-l din încercuire.