marți, 26 martie 2013

ROMA - ALTARUL DOMITIUS AHENOBARBUS XXXX


           
Baza grupului statuar al lui Domitius Ahenobarbus, mai comun numit Altarul lui Domitius Ahenobarbus (Ara Domitii Ahenobarbi) a fost edificat către anul 114 e.A, mai sigur după consulatul lui Gnaeus Domitius Ahenobarbus (122 e.A) în onoarea unei victorii navale a consulului. Opera lucrată în basorelief era situată în apropiere de Circus Flaminius, în templul dedicat lui Neptun.



 Baza grupului statuar al lui Domitius Ahenobarbus, mai comun numit Altarul lui Domitius Ahenobarbus (Ara Domitii Ahenobarbi) a fost edificat către anul 114 e.A, mai sigur după consulatul lui Gnaeus Domitius Ahenobarbus (122 e.A) în onoarea unei victorii navale a consulului. Opera era situată în apropiere de Circus Flaminius, în templul dedicat lui Neptun.
Ca vechime este vorba de al doilea exemplu de basorelief roman cunoscut până acum, primul fiind realizat de consulul Paulus Emilius în onoarea victoriei sale în bătălia de la Pydna, la 22 iunie 168 e.A.
Altarul a fost compus din patru fețe din care două sunt păstrate astăzi în Glyptoteca de la Munchen, fața mitologică și două mici flancuri și la Muzeul Luvru, fața istorică.




ROMA - ALTARUL LUI DIS PATER ȘI AL PROSERPINEI XXXX


                Altarul lui Dis Pater și Proserpina (Ara Ditis Patris et Proserpine) era dedicat unor divinități ale infernului în Tarentum (extremitatea vestică a Câmpului lui Marte.) Dis Pater a fost numele roman original al unui zeu al infernului, care a devenit pe firul timpului zeul Pluton. Proserpina a fost asimilată zeiței grecești Persephona.
Altarul a fost amenajat la extremitatea Câmpului lui Marte de către un membru al gintei Valeria. După aceea, Publius Valerius Publicola a celebrat aici Jocuri care au devenit Jocuri seculare (Ludi saeculares). Aceste jocuri deschideau, la Roma, fiecare centenar, pe data de 21 aprilie, zi aniversară a fondării orașului. Vestitorul public, care invita populația să participe la acele jocuri le prezenta cu formula care a devenit tradițională: Jocuri pe care nimeni nu le-a văzut și pe care nimeni nu le va revedea”. In ciuda denumirii lor, aceste jocuri s-au celebrat la intervale neregulate, după cum o demonstrează o recapitulație a ultimelor opt jocuri seculare stabilite de gramaticianul Censorius, în anul 238 e.N.
Altarul se afla subteran la 20 de picioare profunzime și nu era degajat decât cu ocazia acelor jocuri.

ROMA - ALTARUL LUI CONSUS XXXX


               Altarul lui Consus (Ara Consi) este legat prin tradiție de celebrarea jocurilor în onoarea divinității arhaice Consus (asimilat cu Neptun) în cursul cărora, pe timpul epocii lui Romulus, a avut loc răpirea sabinelor. Cultul era, deci, foarte vechi și se adresa unei vechi divinități italice.
Altarul era subteran, situat în sec.al 3-lea e.A.în apropiere de bornele murciene”, adică la sud de Circus Maximus, în valea Murcia, între colinele Palatin și Aventin. El marca în această parte limita primului pomerium. Pomerium era limita sacră care separa orașul de teritoriul său (ager), formând o limită juridică și religioasă, limită a autorității tribunilor plebei și puterii militare (imperium militiae) și limită care nu trebuia depășită de armată. Pomerium s-a extins de mai multe ori pe parcursul istoriei Romei.
Acest altar arhaic era subteran și acoperit, cu excepția timpului în care se celebrau sărbătorile Consualia, celebrate la 21 august și 15 septembrie în fiecare an, în onoarea lui Consus.
Sărbătoarea se desfășura în Circus Maximus. Pe acea perioadă se dezgropa altarul ținut acoperit , se făceau libațiuni și se organizau curse de cai și de care. Pe timpul acelor jocuri festive caii și catârii nu trebuiau puși muncă și erau decorați cu flori. Cu timpul această sărbătoare s-a stins.