miercuri, 1 iunie 2016

INCEPUTURILE CIVILIZAȚIEI IN ROMÂNIA - PRAVDA


ISTORICII RUSI NU SUNT SINGURII CARE SUSTIN CA CIVILIZATIA EUROPEI A APARUT SI S-A DEZVOLTAT PE TERITORIUL AL CARUI CENTRU ESTE ROMANIA DE AZI. Centre si personalitati universitare si academice din tari europene si SUA sustin acelasi fapt, cu toate ca pana acum niciun academician roman nu a avut curajul sa se exprime asupra acestei probleme a istoriei, desi Nicolae Densuseanu, autorul cartii "Dacia preistorica" este roman neaos. Pana acum, istoricii romani sustin ca N.Densusianu a fost doar un nationalist si atat, ca ar fi inventat preistoria Daciei. Dar Nicolae Densusianu face in cartea sa o multime de trimiteri la documente, indicand documentul si randul care sustine teza sa. Romanii, nimic ! Daca nu sunt de acord, nici macar nu cerceteaza documentele citate de autor. Marea personalitate americana Marija Gimbutas sustine cu tarie si cu documente teza ca arealul centrat de teritoriul Romaniei este locul de unde a pornit civilizatiile ce au urmat. Unele constatari vi le prezint: limba sanscrita, considerata limba arienilor contine peste 1000 de cuvinte romanesti asa cum sunt pronuntate astazi. Ex:apa, suta, vaduva, tata, tarla, cap, par, iubit, a iubi, prispa, etc. Istoricii sustin ca arienii au venit din est, din India si se cheama indo-europeni. Istoricii indieni sustin ca indo-europenii (arienii) au venit din apus din zona carpato-pontica. Noi sustinem ca roman vine de la Roma. In sanscrita cuvantul aria, a ria inseamna popor de pe vai, de pe maluri de rauri, de aici arian, care ne da cuvantul a ara, indicand prelucrarea pamantului de catre arienii primii plugari. Intre arieni se deosebesc triburi cu denumirea raman, riman, rimin, rahman, ramaian, ariman, arimin, arumin, etc. In Pen. Balcanica inca mai exista o populatie care se cheama arman, armin, rumun, arumun. In India gasim cuvintele Bihar, Bihor, Biharia, Buda, Crisna, Crisnan, si o multitudine de denumiri de locuri care, ciudat au denumiri ca in Ardeal. In Vede ( cartile sacre ale credintei hindu), se intalneste expresia a ria delu, care s-ar traduce arienii de pe deal, adica oamenii ce locuiesc pe vaile raurilor de pe deal.Este notoriu ca arienii aveau asezari numai pe vaile raurilor. In istoria romanilor intalnim ca forma de organizare "valea": Valea Tarnavelo, Valea trotusului, Valea Dunarii, Valea Oltului, Valea Jiului, etc., si mai constatam ca mai multe vai formau o tara: Tara Oltului, Tara Barsei, Tara Ouasului, Tara Crisurilor, etc. Cuvantul Tzara  se intalneste in Vede sub forma TER=pamant, teren, teritoriu. Cuvantul batran, stim din DEX ca vine din latinescul veteranus, dar din Vede reiese ca si veteran (vetran) si batran sub forma vatran vin din cuvantul vatra, deci un vel de stramos al vetrei, la arieni vatra fiind un loc sacru in spatiul de locuit. Civilizatia Cucuteni, cu ceramica extraordinara, pe care se afla simboluri ce inca le au romanii ardeleni pe portile de lemn, pe ceramica, semne ce le au romanii pe cusaturile nationale, pe fote, pe ii, pe catrinte, pe camasile barbatesti, are o vechime masurata cu C14 de peste 9000 de ani, mai veche cu peste 2000 de ani de cat inceputurile civilizatiei Sumeriene si Egiptene. Elemente indentice de civilizatie Cucuteni apare si in China la peste 1000 de ani de la inceputurile din vatra Cucuteni. Cuvantul valah are intelesul de valean, om de pe vale, dar si de lucrator, care muncea pentru existenta (conform istoricilor rusi), pe timpul acela de valoare fiind numai cei ce erau razboinici, isi lua prada din jafuri. Poate nu este intamplator ca razboinic in limba rusa inseamna talhar, de mentionat ca limba rusa este foarte aproape de sanscrita. Intre Carpati si India, din preistorie umblau cu turmele popoarele tisagete, tiragete, masagete. Erau popoare barbare de origine getica care umblau dupa teritorii neavand motive ipocrite de glorie sau victorie, ei clamau ca "vor mai multe vaci" (vezi Vedele). Trecand dincolo de Marea Caspica, au coborat in Persia si toti marii regi persani, incepand cu Cirus cel Mare, au trecut Helespontul (Dardanele), au intrat in Dobrogea de azi, s-au lovit crunt cu tiragetii. Regele Darius a reusit sa-l ucida prin viclenie pe regele tiraget Spargagases, dar mama acesteia regina tirageta Tomiris, l-a prins pe Darius si l-a jupuit de viu (ceva normal pentru niste mari posesori de turme, le aveau cu jupuitul pieilor pentru nevoile casei).Sunt multe de spus despre inaintasii nostrii (sigur suntem urmasii lor, sunt prea multe dovezile!). Uitati-va la monumentul de la Adamclisi. Da este un monument roman realizat insa peste un monument mult mai vechi (poate cu milenii!). Metopele monumentului nu sunt romane, sunt mult mai vechi si povestesc despre un alt eveniment intamplat poate cu mii de ani mai inainte.Personajele sculptate pe metope nu-i reprezinta pe romani ci pe alte populatii si in alt anotimp decat cel in care a avut loc razboiul dintre daci (aliati cu sarmatii) si romani. Invingatorii de pe metopele de la Adamclisi sunt getii, dar invinsii nu sunt romanii (romanii nici nu au fost invinsi la Tropheum Traiani, Adamclisi de azi). Da,  suntem urmasii acestor stramosi indepartati si daca nu le vorbim limba in totalitate, macar gramatica limbii romane de azi da dovada ca noi vorbim cea mai veche limba din Europa, mult mai veche decat greaca si latina. Peste tot sunt urmele valahilor, rumunilor si desi au fost puteri interesate de a-i sterge din istorie sau macar de ai diminua, a-i dezbina, a-i stapani, a-i dezmosteni, a-i dezradacina si a-i deznationaliza  pe acesti stravechi tarani (arieni, pelasgi, traci, geto-daci, rumuni, armani, romani, cum vreti sa le ziceti!), iata-i ca sunt inca aici (ca Antena 3 si chiar tipa de sub pielea multor popoare, care vor nu vor, se trag din acesti opincari ce din preistorie pana azi, certareti si carcotasi, uniti la mari dezastre si dezbinati in timp de liniste, muncitori si petrecareti fara pereche, hatri si viforosi (de-i calci pe opinci), care din Muntii Beschizi (goralii), din regiunea autonoma vlaha (vlahii Moraviei) din Cehia si peste Pen. Balcanica (Valahica, balc= vlac=blac=valac), Bulgaria (vlasi, megleno rumuni, Albania (rumuni), Macedonia (rumuni, arumuni), Serbia (timocenii, vlasii, blakii), Croatia (morlacii, biri-biri, histro-rumuni), Bosnia-Hertegovina (rumuni, masivul muntos Rumunia, plin de mucanii balci), Muntenegru (rumuni din muntii Dormitor si Visuri), in Macedonia Greciei (kutzo-vlahi le zic grecii, ce nu-i iubesc deloc, sau armani cum isi zic ei macedonenii, caci macedonenii erau traci, nu erau greci, iar oastea lui Alexandru era din tracii odrisi si nu din greci )  pana in insulele grecesti si chiar in muntii din Algeria (populatia kabila), peste tot acelasi port cu aceleasi cusaturi florale simbolistice si aceleasi vorbe, unii si-au uitat vorbirea dar mai au inca vorbele plugariei si ciobaniei.Cuvantul cioban se zice ca e turcesc, asa zic desteptii nostri in DEX. Dar citind in scriitorul roman (latin) Pliniu cel Tanar, iata ca aflu cum ca romanii cumparau la piata cu precadere "casium ciobanorum" (cas-branza ciobaneasca) de la pastorii furlani (azi Friuli, friulani, care se saluta cu urmatoarele cuvinte "Ce faci?" si raspunde "Bini facu".              
>                Александр Андреев в
> видеостудии Pravda.Ru рассказывает о
>                том, как пропаганда
> сделала из личного врага
> Османской
>                империи господаря
> Валахии Влада Цепеша упыря
> Дракулу.

CASTELE FORTIFICATE - scurt eseu


In Evul Mediu  timpuriu și  de mijloc un castel se construia strict pentru scopuri defensive. Toate accesoriile sale demonstreazã acest aspect: şanţuri, turnuri, metereze, guri de scurgerea păcurii încinse sau altor lichide, deschideri înguste pentru trageri cu săgeţi, etc. Fiecare detaliu tehnic de construcție era menit sã ţinã inamicul la distanţã. Asediul unui castel cerea mari eforturi din partea atacatorilor, având în vedere că numai turnarea de lichide fierbinţi peste ei şi aruncarea ușoară de proiectile diverse și ieftine provocau pagube uriaşe, dincolo de ploaia de săgeți. In plus atacatorii erau puși să lupte pe terenuri cât mai accidentate. De cele mai multe pri cucerirea unui castel fortificat se realiza în urma unui asediu foarte prelungit care provoca predarea prin înfometare.

Castelul bizantin de la Anghelokastro - insula Corfu

Castelul medieval era o construcție masivă și fortificată, care exploata avantajele geografice ale unor înălțimi sau a unor ape. Construcția era înconjurată de ziduri şi şanţuri, având drept scop principal apărarea unei posesiuni seniorale, a unor trecători, sau drumuri comerciale. In majoritatea cazurilor avea și scopul de  a fi locuinţă a familiei seniorului, sau a unor căpetenii militare, aceasta mai ales în prima parte a Evului Mediu. Pentru construirea zidurilor de apărare de-a-lungul istoriei au fost folosite, la începuturi, materiale precum pământ, lemn şi piatră. Toate semințiile și entitățile medievale și-au construit castele fortificate, dar normanzii, urmași ai vikingilor, s-au remarcat prin lucrările lor. Normanzii au invadat, aproape total Insulele Britanice și părți din Italia, Sicilia şi Orientul Mijlociu. Pe unde au trecut sângeroșii normanzi și pe unde au putut stăpâni, au construit castele puternice pentru a-şi apăra teritoriile.

 Castelul Bran - România
Primele castele se numeau motă si erau nişte aşezări protejate împotriva atacurilor de îngrădituri lemnoase şi, pe cât posibil de şanţuri cu apă. Când normanzii invadau un teritoriu puteau construi astfel de castele în numai opt zile. Mota era un dâmb înalt de pământ şi rocă pe care se ridica un turn. Cu timpul normanzii au inlocuit mota cu turnuri de piatră numite donjoane, sau turnuri fortificate.
Primele castele se construiau din lemn. Când normanzii au sosit în Anglia, au ridicat fortificaţii de lemn pe coline, la care atât localnicii din vale cât şi duşmanii ajungeau cu greu din cauza pantelor. Terenul era bine folosit, în schimb împrejmuirile firave cedau repede în fața unui eventual atac hotărât.


Castelul Coca din Spania


Castelul Huniazilor - România

Castelele de piatră, sau castele concentrice, au evoluat într-o diversitate foarte largă. Ele s-au caracterizat prin ridicarea unor ziduri groase și înalte de apărare. Castelele concentrice ocupau suprafețe mai mari, înconjurând, de obicei, o înălțime remarcabilă. Despre acest tip de castel se poate afirma că era sub forma unui castel în interiorul altui castel, sau altor castele. Turnul fortificat era înconjurat de ziduri masive şi câteodată chiar de un şanţ plin cu apă. Acest tip de castel permitea arcaşilor de sus să tragă săgeţi peste capetele arcaşilor de jos, de pe zidurile exterioare. Astfel de castele își permiteau numai capetele încoronate, sau seniori foarte puternici și avuți, dar și organizații militare precum cele ale Ordinelor militaro-religioase constituite pe fondul cruciadelor.
Odată cu perioada cruciadelor castelele de tip european au ajuns și în vestul Asiei, respectiv în Orientul apropiat.


Castelul Mont Saint Michel - din Normandia - Franța
Castelul Saint-Michel, situat in Normandia, este unul dintre cele mai impresionante din Franta. Este chiar considerat o minune a lumii medievale datorita faptului ca este construit pe o insula de stanca. Insula, situata la 5 km de mal in epoca medievala, este inconjurata de apa doar de doua ori pe luna in zilele noastre.  A fost original o manastire benedictina, fiind un loc de atractie pentru pelerinii din toata lumea. Astazi este una dintre cele mai populare atractii din Franta, aflandu-se in patrimoniul UNESCO.

Castelele fortificate erau construite pentru a servi ca apărare şi întărirea dominației asupra unor teritorii din jurul lor, dar ofereau puţin confort pentru cei ce locuiau în ele. De aceea, în anii 1400 mulţi seniori şi doamne şi-au dorit case mai luxoase, astfel că unele castele au fost transformate în măreţe palate.


Castelul Kirenia - Cipru

Cu timpul castelele din Europa şi Asia de Vest și-au schimbat înfățișarea. Unele au căzut în mâna unor inamici, au fost uitate şi au căzut în ruină, în timp ce altele au avut șansa de a fi restaurate. Exemple de castele concentrice sunt: castelul Hrad Rabi din Cehia, castelul Chateau Gaillard din Franţa, castelul Castillo de Coca din Spania, Marksburg din Germania, Castelul Caerphilly din Marea Britanie si castelul Alcazar din Spania, Krak des Chevaliers din Siria. 


Castelul Caerphilly



Castelul Hrad Rabi - Cehia

Castelele fortificate erau construite pentru a servi ca apărare şi întărirea dominației asupra unor teritorii din jurul lor, dar ofereau puţin confort pentru cei ce locuiau în ele. De aceea, în anii 1400 mulţi seniori şi doamne şi-au dorit case mai luxoase, astfel că unele castele au fost transformate în măreţe palate.
Castelul aparţinea unui senior sau era administrat de el în numele regelui. Cei ce locuiau în castel erau familia seniorului, precum şi vechilul său (administratorul castelului), cavaleri, soldaţi, perceptori de taxe, servitori, bucătari, meșteșugari în fier sau lemn şi vânători.
Castelul avea un nivel inferior subteran, parter şi primul etaj. Printre încăperile castelului se numără: închisoarea şi depozitul aflate la nivelul inferior (subsol); sala mare, capela, atelierul şi bucătăria aflate la parter; şi solarul şi dormitorul seniorului aflate la primul etaj. In sala mare își petrecea timpul și castelana, adică soţia seniorului care în timp ce acesta era plecat prelua atribuţiile şi administra castelul. Solarul este o încăpere mare unde era cald vara şi rece iarna, când trebuie încălzită de un şemineu mare și când se întindeau pe pereți imense tapișerii . Solarul era salonul privat al familiei. Castelul mai putea avea și mai mult de un singur etaj precum și diverse tuneluri ce puteau servi la fugă sau la legături cu exteriorul pet imp de asediu.
Sala mare sau inima castelului, era cea mai mare încăpere a castelului şi locul unde se desfăşurau majoritatea activităţilor. Aceste săli nu serveau doar ca loc pentru distracţii, banchete şi muzică, dar şi ca loc de întâlnire între senior şi cavaleri, pentru planuri și discuții despre bătăliile viitoare. Sala mare era folosită totodată şi pentru judecarea trădătorilor. In prezent, în castele ce mai există şi astăzi, sala mare poate servi ca loc de prezentare a unor mici muzee cu armuri şi arme vechi.


Sala mare din castelul Huniazilor sau Corvinilor - România


Castelul Krak des Chevaliers -  Siria (a avut de suferit în timpul războiului civil început în 2011 și
încă neterminat în 2016) - un exemplu de castel medieval de tip european.

Castelul Krak des Chevaliers - Siria - cetate devenită bastion al cruciaților după ce a fost cucerită de
la musulmani și reamanajată după principii europene.

Atacul sau asediul, presupunea încercuirea cu armata a unui castel sau oraş fortificat pentru a-l cuceri. De exemplu, pentru a captura un castel, soldaţii inamici împresurau zidurile şi împiedicau aprovizionarea cu alimente şi apă a castelului. Scopul asediului era să forţeze predarea castelului, înainte ca acesta să fie prea avariat. Dacă nu reuşeau acest lucru, atacatorii se căţărau pe ziduri cu scări destul de lungi, sau săpau sub ele ca să se prăbuşească singure.
Pentru cucerirea castelului erau folosite mai multe tipuri de catapulte pentru a arunca proiectile înspre ziduri sau peste creneluri. Trebuchetul era o catapultă care folosea o contra greutate. Mangonelul era o catapultă care azvârlea pietre dintr-o cupă aflată la capătul braţului acesteia. Turnurile de asediu erau poreclite clopotniţe deoarece arătau precum clopotniţa unei biserici. Asaltul hotărâtor era un atac final disperat cu o ploaie de săgeţi, catapulte gigant, berbeci şi turnuri de asediu. Un castel medieval european nu putea fi atacat cu turnuri de asalt de tip antic pentru că erau înconjurate de terenuri în pantă, sau șanțuri uscate sau cu apă.
Fiind construite în scopul apărării, castelele aveau la dispoziţie rezerve de apă şi hrană, astfel că garnizoanele puteau rezista mai multe luni sub asediu. Garnizoana era formată dintr-un grup, relative puțin numeros, de soldaţi rămaşi să apere castelul. Pericolele proveneau de la punctele slabe ale fortificației, de la trădători şi de la foamete sau boli.
Hersele, adică grilaje din fier şi lemn, erau coborâte pentru a captura inamicii în turnul de poartă. Acolo, ei erau primiţi cu o ploaie de săgeţi lansate din arcuri sau arbalete și cu lovituri de lance. Prin gurile de foc, deschideri în tavan, erau aruncate asupra atacatorilor bolovani, păcură, ulei încins, apă fiartă sau nisip încins.