duminică, 16 martie 2014

ROMA - ARCUL FABIUS XXXX



Arcul lui Fabius (în latină: Fornix Fabiorum sau Fornix Fabianus) este prima construcție asemănătoare unui Arc de triumf construită pe suprafața Forumului Roman și este totodată una dintre cele mai vechi construcții din Roma.
Rămășițe ale arcului au fost identificate la nord de templul lui Caesar, el traversând Via Sacra, la capătul de est al Forumului Roman, aproape de Regia.
Din perioada arhaică, o poartă, probabil o simplă grindă groasă, plasată între două ziduri, marca intrarea în Forumul de atunci, pe Via Sacra. 
Pe timpul celebrării victoriilor militare, luptătorii treceau pe sub acea poartă ca act de purificare față de violența de care dăduseră dovadă pe timpul războiului. Acea poartă arhaică a fost înlocuită printr-un mic arc (fornix) de către consulul Quintus Fabius Maximus, în anul 121 e.A, pentru a celebra victoria asupra Allobrogilor, o populație galeză.
Este vorba de unul dintre primele astfel de monumente ridicate la Roma. Arcul scipionilor și acesta au condus ca model la ridicarea a numeroase Arcuri de Triumf, sau comemorative, mai ales în epoca imperială. Monumentul a fost restaurant de către nepotul lui Quintus Fabius Maximus, în anul 56 e.A.
Arcul este citat de multe ori în opera lui Cicero, fapt ce a permis localizarea lui prin deducție.
Arhitectura nu a putut fi dedusă cu precizie din fragmentele găsite. O ipoteză descrie arcul cu o singură deschidere de 3,945 metri lărgime, compus din blocuri de tuf și de peperino, acoperite cu plăci de travertin. Niște fragmente ale unei inscripții, găsite în apropierea locului îi sunt atribuite: Q. FABIUS L. F. MAXS]UMUS [AID. CUR. RESTIT]UIT …ORI.
Trebuie reținut că s-a prezentat numai o ipoteză, dar că existența arcului nu poate fi contestată.




ROMA - BISERICA DI SAN CARLO AL CORSO XXXX



In frumoasa biserică Santi Ambrogio e Carlo al Corso este rezumată una dintre expresiile cele mai de succes ale barocului roman. Actualul edificiu relevă dorința comunității lombarde de la Roma pentru a sărbători canonizarea Sf. Carol Borromeo, în 1610. Fațada are o arhitectură foarte simplă pentru stilul baroc și crește în înălțime. Interiorul este decorat abundent și are un dom frumos, pe un tambur realizat de Pietro da Cortona, artistul arhitect care a contribuit mult la terminarea noului edificiu, realizând și decorația din stuc a bolții.

Biserica Sfinților Ambrozius și Carlo al Corso este o basilică minoră în Roma, și în mod tradițional este biserica lombarzilor, în special a milanezilor, la Roma.
Constructia a început, în 1612, peste clădirea din secolul al zecelea. Titlul de cardinal al bisericii a aparținut și aparține în mod tradițional Arhiepiscopului de Milano.

La data de 29 august 1471, papa Sixtus al IV-lea a aprobat înființarea Frăției lombarzilor din Roma, care erau numeroși în Cetatea Eternă, și le-a donat bătrâna biserică San Nicolas Toffo pe Câmpul lui Marte, pe Via Lata (via Corso). Acesta a fost redenumită Sfântul Ambrozius (episcop la Milano în sec.al 4-lea e.N și mare personalitate a creștinismului incipient). Apoi a fost dedicată și sfântului Carol, pentru a sărbători canonizarea lui Carlo Borromeo, în 1610 (Arhiepiscop de Milano). Biserica a fost reconstruită de către Frăția lombardă din Roma cu propriile fonduri.

A fost proiectată inițial de Honorius Longhi, având la bază o donație a Cardinalului Alessandro Luigi Omodei din Milano. Biserica include un ambulatoriu mare în spatele altarului, soluție constructivă inspirată de la Catedrala din Milano și de la alte biserici lombarde.
Fațada bisericii este mult mai simplă decât cea propusă inițial, din lipsă de fonduri .
Ca și decorarea cu stuc a bolții (1669), cupola a fost realizată de Pietro da Cortona și este a treia ca mărime de la Roma ( după Basilica Sfântul Petru și Sant'Andrea della Valle).

Interiorul este foarte luminos. Este lucrat în stuc, imitație de marmură, și decorat cu fresce . Acest interior este una dintre cele mai bune exemple de spectacol grandios al barocului roman târziu. Altarul magnific din transeptul din dreapta, realizat de Paolo Posi în mosaic, conține o copie a Neprihănitei Zămisliri  de Carlo Maratta, din biserica Santa Maria del Popolo.
In prima capelă din stânga, altarul Sfântului Barnabas este realizat de Pier Francesco Mola .
Deasupra altarului, marele retablu (panou pictat și sculptat) spre slava Sfinților Ambrozius și Carlo este o capodoperă de Carlo Maratta .

Biserica adăpostește deasemenea Trinitatea de Tommaso Luini și bustul de marmură al cardinalului Luigi Omodei, în naos, de Augustin Cornacchini.
Două lucrări ale sculptorului italian contemporan Mario Fernando Paonessa sunt și ele adăpostite în bazilică. Basilica este o biserică spre care se îndreaptă pelerinaje, în acest caz pelerinajul lombarzilor sosiți la Roma.