Basilica Upia (Basilica Ulpia)
este o basilică construită din bogăție între anii 106 și 113 e.N, dată la care
a fost inaugurat Forul lui Traian, construit de arhitectul de renume Apollodor
din Damasc. Impăratul a dat forului numele familiei sale (Marcus Upius Traianus).
Astăzi, nu a mai rămas aproape nimic din această basilică, exceptând unele
elemente dispersate, precum cele două sculpturi situate sub arcul central al
Arcului de Triumf al lui Constantin. Ea se găsea în nord-vestul forului lui
Traian, între Templul lui Traian, Columna lui Traian și forum, înconjurată de Libertatis și de Atrium.
Cu cei 170 de metri lungime (120 de metri fără abside) și 60 de metri
lățime, aceasta era cea mai mare basilică din Roma. Avea o formă rectangulară
cu câte o absidă la fiecare extremitate.
Intrarea principală se afla la mijlocul laturii de est, unde se orgaizase
și o fațadă decorată. Ea era compusă dintr-un rând de zece coloane, probabil
din marmură gălbuie, în linie cu zidul, și un alt rând de șase, în față.
Aceste
coloane susțineau un antablament și aticele pe care erau așezate quadrigele și
statui de triumfători. Quadriga centrală era escortată de statui de
Victorii. Holul cel mare al basilicii a fost înconjurat de o dublă colonsadă, 96 de coloane în total, probabil din marmură albă sau gălbuie, cu capiteluri corintice, care
formau două aripi largi de 5 metri. Nava avea 25 de metri lățime. Zidurile erau
lucrate din marmură, iar acoperișul era construit din lemn și acoperit cu plăci de bronz.
Basilca, al cărei interor era strălucitor, se deosebea de cele vechi prin
măreție. Ea putea servi, ca și celelalte basilici publice romane, drept
tribunal, bursă, loc de plimbare și de comerț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu